Noile Topografii: fotografii ale peisajului alterat de om

Noile Topografii: fotografii care găsesc frumosul în banal


Titlul original – ”New Topographics: photographs that find beauty in the banal
Sursă text original – https://www.theguardian.com/artanddesign/2010/feb/08/new-topographics-photographs-american-landscapes
Autor – Sean O’Hagan, jurnalist pentru The Guardian.
Traducere – Bocșe Daniel-Ștefan

            Sunt 35 de ani de când ”noile topografii” au fost propuse de William Jenkins, curatorul expoziției de grup deschisă la George Eastman House din Rochester, New York. Expoziția conținea 168 de printuri foarte formale, alb-negru, conținând străzi, depozite, centre de orașe, zone industriale și case din suburbii din America. Luate în mod colectiv, ele păreau să propună un estetic al banalului.

baltz_01
Lewis Baltz – sursă aici

”Ce îmi aduc aminte cel mai clar este că numănui nu i-a plăcut,” spune Frank Gohlke, unul dintre fotografii participanți. (…) ”Cred că nu exagerez dacă spun că a fost o expoziție urâtă de privitori foarte viguros.”

            Subtitlul greoi al expoziției a fost ”Fotografii ale peisajului alterat de om”, care conține câteva indicii față de profunzimea temei abordate. Ceea ce Jenkins a identificat în lucrările fotografilor americani ca Gohlke, Robert Adams, Stephen Shore, Lewis Baltz și Nicholas Nixon a fost interesul față de peisajul creat de urbanul american din anii 1970. Printurile lor frumoase și foarte tehnice cu imagini cotidiene dar fascinate în mod ciudat de topografie erau pe de-o parte o reflexie a suburbanizării constante din jurul fotografilor, iar pe de altă parte o reacție față de tirania peisajului fotografiat idealizat care a ridicat în slăvi naturalul și elementele sale. Într-un alt mod de a spune, ai fotografiau contrar tradiției fotografiei naturaliste creată de Ansel Adams și Edward Weston.

2009-10-landscape
Bernd și Hilla Becher – sursă aici

            Robert Adams, care este probabil cel mai cunoscut cronicar vizual al sălbăticiei ce dispărea treptat din America, își îndreaptă camera spre străzi goale, parcuri de rulote, rânduri de case standardizate, sau dezvoltarea suburbanului cu toată strictețea pe care o impune. Baltz a realizat fotografii stricte compozițional cu pereții clădirilor de birouri și/sau depozite industriale din Orange County. Nixon se concentra pe dezvoltarea din interiorul orașelor: blocuri zgârie-nori care fac să scadă în înălțime clădirile deja existente, autostrăzi, străzi gradate și irealitatea palpabilă a anumitor orașe din America în care pietonii apar ca fiind adevărați interlopi.

            Jenkins include în expoziție și lucrări de la cuplul de fotografi german Bernd și Hilla Becher. Cuplul Becher realizează imagini foarte curate compozițional cu mine de sare și gigante mine de cărbune din Pennsylvania care par asemănătoare din punct de vedere arhitectural cu turnurile și firmele industriale din Germania. Sugera astfel existența unei stări de determinare europeană în ce privea industria americană.

            Doar un sigur fotograf realizează imagini color, Stephen Shore. Acest fapt accentua sentimentul de detașare din fotografiile sale cu intersecții anonime și străzi banale. Shore este influențat de Ed Ruscha, conceptualistul californian care în anii 1960 realizează o serie de fotografii explicate prin titluri sugestive ca Douăzeci și șase de Stații de Benzină, sau Niște Apartamente din Los Angeles, ori Toate Clădirile de pe Calea Sunset. Expoziția prezintă și  lucrările lui Walker Evans care fotografiază personal iconografia străzilor americane prin semne de circulație, reclame stradale, moteluri și fațade de magazine.

stephen-shore-pine-street
Stephen Shore – sursă aici

            Astăzi, fotografiile lui Evans poartă o stare romantică a unei americi aproape dispărute. Lucrările fotografilor din Noile Topografii (…) încă mai par, în mare parte, contemporane – și încă par să deranjeze în mod practic prin reflexia lor aproape straine a banalului. Un prieten de-al meu care lucrează în zona editorială respinge cartea în care apar lucrările acestei expoziții spunând: ”Dacă era să angajez niște autori care să scrie eseuri depsre plictiseală, nu m-aș aștepta ca rezultatul să fie niște eseuri plictisitoare. Și nici nu i-aș da un titlu pretențios și postmodern.” În afara lumii artistice mulți ar fi de acord cu el.

            Influența mișcării Noilor Topografii, de altfel, a fost pătrunzătoare. Astăzi poți să detectezi influențe din această expoziție la artiști precum Andreas Gursky, Paul Graham și Candida Hofer. Întradevăr, abordările aproape clinice ale lui Donovan Wylie când fotografiază închisoarea Maze din Irlanda de Nord ar putea să fie un punct de plecare pentru expoziția și cartea despre care discutăm.

26731
Donovan Wylie – sursă aici

            Expoziția Noile Topografii din 1975 nu a fost doar momentul în care banalul devine acceptat ca subiect fotografic legitim, dar o nișă teoretică care direcționează fotografia către o lume mult mai largă a artei contemporane. Privind înapoi, cineva ar putea să vadă imaginile ”peisajului alterat de om” ca un vehicul ce conține un mesaj politic și care reflectă, inconștient sau nu, avansarea și dezvoltarea industrială și a orașelor ce consumă peisajul natural american.

            În acea perioadă, Jenkins pare să fi anticipat reacția publicului față de expoziție. Câțiva studenți au fost angajați să interacționeze cu publicul întrebându-i despre părerea lor față de expoziție, reacții care erau de cele mai multe ori negative și de respingere. Un vizitator a fost surprins însă, găsindu-și propria mașină într-una dintre fotografiile lui Adams, și a argumentat că: ”La început ele par să nu spună nimic, dar mai apoi te uiți mai atatent la ele și realizezi că sunt exact cum sunt lucrurile de fapt. Este interesant, chiar este.”

6_installation_ex2413_sf2164-vw003-800x533
New Topographics – sursă aici
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: