Marcus DeSieno: No Man`s Land

Titlul original: Marcus DeSieno: No Man`s Land
Sursă text original: http://stories.daylight.co/marcus-desieno-no-man-s-land
Fotografie de Marcus DeSieno, eseu de Martha A. Sandweiss.
Traducere de Bocșe Daniel-Ștefan

Privește mai întâi. Trasee bine conturate ondulând peste reliefuri. Stânci ridincânde din ape limpezi ca oglinda; crengi de copaci dansând în contra cerurilor seci. Terenuri de canion erodate de vânt se estompează în orizonturi murdare. Doar o cruce solitară, câte-un stâlp electric rătăcit, (…), sugerează că aici au fost oameni.

48.294685__-113.241478.medium
sursă foto aici

La ce ne uităm, mai exact? Scene recente? Ceva dintr-un trecut îndepărtat? Aceste fotografii refuză să ne orienteze în timp. Unele putea fi făcut la începutul erei fotografice. Tonalitățile de alb și negru,  cerurile bălțate, și formele scoase din clar, toate evocă peisajele recente din anii 1850 și 1850, când fotografii se chinuiau să sintetizeze placa și sticla negativ de daguerreotipie având dificultăți în condițiile exterioare.

Altele ne amintesc că imaginile puteau fi făcute doar după ce echipele de construcții au apucat să realizeze drumul și să agațe sârmele de electricitate. Acest lucru așează puțin lucrurile. Fotografiile puteau fi făcute ieri sau acum 150 de ani.

47.710900__-124.415400.medium
sursă foto aici

Dar citirea mea inițială a acesto fotografii m-au îndreptat spre o cale greșită. Mă imaginam în Vestul american. Credeam că văd relieful de canion arid, dealurile uscate din Great Basin, stâncile de pe lungul coastei Pacificului. Simt de parcă recunosc aceea vedere panoramică, acel peisaj fotografiat dintr-un punct de referință înalt care proclamă fotograful (și naționalitatea sa) ca maestru al observației.

”Ce vedem se bazează pe ceea ce știm deja”

Dar nu sunt în Vest aici. Cel puțin nu în întregime. Este propia-mi preconcepție despre peisaj care m-a condus spre acest loc, și a marcat aceste imagini într-o arhivă personală și vizual familială. Ce vedem se bazează pe ceea ce știm deja. Când am aflat că Marcus DeSieno a realizat toate aceste fotografii extraordinare în ultimii câțiva ani, fără ca măcar să-și părăsească studioul, a trebuit să mă întorc și să le mai privesc încă o dată. Cunoașterea modifică modul în care vedem. Toate întrebările ce le-am pus au fost greșite.

33.509720__126.521940_.medium
sursă foto aici

DeSieno realizează toate aceste imagini prin spargerea online a camerelor de supraveghere, a conținuturilor de circuit închis din cablul TV și prin intermediul camerelor open-source de pe întreg internetul. Muncă ușoară, spune el. Din confortul casei, el străbate globul, accesând camerele din primăriile orașelor, a birourilor de turism, agențiilor guvernamentale (…). A vizitat peste 15.000 de conținuturi de camere. În statusul nostru actual de supraveghere, cu toții suntem priviți – priviți doar camerele de supraveghere din vârful semafoarelor, din magazine, în muzee și în aeroporturi. Însă DeSieno a devenit un privitor.

Interesul său demontează adevăratul scop al camerelor pe care le vizitează. Nu-i pasă de oamenii a căror comportament este ostentativ supravegheat, nici de vitezomani, de vandali, hoți de magazin, (…). El nu este interesat în momentele singulare de drame umane, ci mai degrabă de peisajul vacant și gol capturat de camerele de supraveghere, în timp ce ele înregistrează așteptând ca ceva să se petreacă.

S-ar putea să ne întrebăm dacă ”peisaj” este cuvântul potrivit pentru a descrie imaginile crude capturate de o cameră operată pe baterie montată în spații izolate și care lucrează fără intervenția umană. Însăși conceptul peisajului implică percepția umană, particularul văzut de o persoană ce privește dintr-un punct specific, cum aceea scenă face sens având ca bază cunoașterea lui, experiența și valoarea culturală.

30.003540__-91.818730.medium
sursă foto aici

Poate că ce vede camera de supraveghere nu se poate afla sub influența termenului de peisaj. Dar imaginile digitale devin peisaje atunci când DeSieno le selectează și le privește din nou printr-o ciudată perspectivă proprie.

”Deși a început ca un ”culegător”, DeSieno devine ulterior un curator, sau un arhivist.”

The genius here lays not in taking the photograph in the first place, but in spotting it after it has already been made, selecting it from among hundreds of thousands of other surveillance images generated in precisely the same way. Although he starts as a picker, DeSieno eventually becomes more like a curator or archivist, sifting through thousands of screen shots, searching for images that best suit his needs.

Genialitatea aici se propune prin realizarea fotografiilor, dar prin selectarea lor după ce au fost deja făcute, alegându-le din sute de mii de alte imagini generate de camere de supraveghere. Deși a început ca un ”culegător”, DeSieno devine ulterior un curator, sau un arhivist, jonglând prin sute de screen-shot-uri, căutând imagini care se comportă conform nevoilor lui.

_46.979000__-103.538700.medium
sursă foto aici

Poate că nu el fotografiază, dar el gândește precum un fotograf când își face selecția bazată pe starea vizuală și estetică a compozițiilor, pe cum imaginile vor lucra împreună, și pe ce poate ridica întrebări interesante față de înțelesul peisajului în fotografie.

Citește restul eseului scris de Martha A. Sandweiss în noua carte a lui Marcus DeSienoNo Man`s Land, valabilă pentru cumpărare la Daylight Books.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: